Teme de interes privind afecțiunile cardiologice
Întrebări frecvente despre subiecte de cardiologie
Inima este un organ cu patru camere care pompează sânge oxigenat către toate celelalte organe și mușchi din corp. Inima are nevoie de propriul aport de oxigen și de sânge pentru a-și îndeplini această sarcină solicitantă. Arterele coronare alimentează mușchiul cardiac cu oxigen și sânge. Pe peretele acestor artere coronare se pot dezvolta depozite (plăci de aterom), alcătuite de obicei din grăsimi si țesut fibros, care in timp se pot calcifica. Aceste plăci pot deveni instabile și se pot rupe din cauza tensiunii arteriale ridicate, a fumatului și a unei diete bogate în grăsimi. Atunci când plăcile de aterom se fisurează sau se rup, la locul rupturii se formează un cheag de sânge. Deoarece cheagul oprește circulația sângelui prin arteră, mușchiul cardiac este lipsit de oxigen și sânge. După 20 de minute de lipsă de flux sanguin către o anumită zonă a mușchiului cardiac, acea zonă a mușchiului moare. Acest lucru se numește atac de cord sau infarct miocardic.
Un accident vascular cerebral este o leziune a creierului care poate afecta grav organismul. Accidentul vascular cerebral apare atunci când se întrerupe alimentarea cu sânge a unei părți a creierului sau când există o hemoragie în creier sau în jurul acestuia. Acest lucru se poate întâmpla dacă un cheag de sânge blochează o arteră din creier sau de la nivelul gatului (artera carotida sau artera vertebrala) sau dacă o arteră slăbită se rupe în creier. Factorii de risc pentru accidentul vascular cerebral includ tensiunea arterială ridicată, fumatul, bolile de inimă, diabetul și o hipercoagulabilitate a sangelui. Riscul de accident vascular cerebral crește, de asemenea, odată cu vârsta. Consumul excesiv de alcool crește riscul de accidente vasculare cerebrale sângerânde (hemoragice). Semnalele de avertizare pentru un posibil accident vascular cerebral pot include o slăbiciune sau amorțeală bruscă și temporară la nivelul feței, al brațului sau al piciorului; probleme de vorbire sau de înțelegere a celorlalți care vorbesc; pierderea temporară a vederii, în special la un ochi; vedere dublă; dureri de cap inexplicabile sau o schimbare a tiparului durerilor de cap și amețeli temporare sau șovăială la mers.
Cele două artere carotide sunt localizate la nivelul gâtului, în partea anterioară a acestuia. Acestea sunt vasele prin care sângele ajunge la cap și la creier. La fel ca inima, celulele creierului au nevoie de un aport constant de sânge bogat în oxigen. Dacă aceste artere se înfundă sau se blochează, puteți suferi un accident vascular cerebral. Boala arterelor carotide este cauzată, de obicei, de ateroscleroză, care determina îngustarea acestor artere. Pe măsură ce îmbătrânim, depozitele de grăsime, calciu și alte materiale se acumulează pe pereții interiori ai arterelor. Această acumulare formează o substanță asemănătoare cu ceara, numită placă de aterom. Pe măsură ce placa crește în dimensiuni, arterele devin mai înguste, iar fluxul de sânge devine mai lent prin artere. Modificarea stilului de viață, medicamentele, precum și intervențiile chirurgicale sau intervenționale (montare de stent) pot fi folosite pentru a trata boala arterelor carotide și pentru a reduce riscul de accident vascular cerebral.
Insuficiența cardiacă înseamnă că inima nu pompează atât de bine pe cât ar trebui pentru a furniza sânge bogat în oxigen celulelor corpului. Insuficiența cardiacă apare atunci când acțiunea slabă de pompare a inimii provoacă o acumulare de lichid (numită congestie) în plămâni și în alte țesuturi ale corpului. De obicei, insuficiența cardiacă se dezvoltă lent. Este posibil să treacă ani de zile fără simptome, dar simptomele tind să se agraveze cu timpul. Această apariție și progresie lentă a insufcienței cardiace este cauzată de propriile eforturi ale inimii de a face față slăbiciunii sale treptate. Inima încearcă să compenseze această slăbire prin mărirea de volum și prin forțarea de a pompa mai repede pentru a transporta mai mult sânge prin corp. Multe terapii pot ajuta la reducerea volumului de efort al inimii. Opțiunile de tratament includ modificări ale stilului de viață, medicamente și intervenții chirurgicale și/sau intervenționale.
Ateroscleroza este o afecțiune ce constă în formarea unei substanțe ceroase în interiorul arterelor care alimentează inima cu sânge. Această substanță, numită placă de aterom, este formată din colesterol, compuși grași, calciu și fibrină (un material care coagulează sângele). Ateroscleroza începe atunci când țesutul interior al arterei se deteriorează. Tensiunea arterială ridicată, nivelurile ridicate de colesterol și trigliceride din sânge și fumatul duc la dezvoltarea plăcii de aterom. Ateroscleroza poate continua ani de zile fără a provoca simptome.
Fibrilația atrială este un ritm rapid, neregulat, în care fibrele musculare ale atriilor (camerele superioare ale inimii) se contractă individual, haotic, determinând o mișcare ineficientă, cu pierderea funcției de pompă a atriilor. Fibrilația atrială este o cauză majoră de accident vascular cerebral, în special în rândul persoanelor în vârstă. Acest ritm neregulat poate face ca sângele să băltească într-un buzunar al atriului stâng (auricul), care ulterior se coagulează formând cheaguri la nivelul inimii. Un accident vascular cerebral poate apărea dacă un cheag de sânge se deplasează din inimă și blochează o arteră mai mică din creier.
Colesterolul este o grăsime (lipid) care se găsește în toate celulele corpului. Ficatul produce tot colesterolul de care organismul are nevoie pentru a forma membranele celulare și pentru a produce anumiți hormoni. Colesterolul suplimentar intră în corp atunci când consumați alimente care provin de la animale (carne, ouă și produse lactate). Deși adesea dăm vina pe colesterolul găsit în alimentele pe care le consumăm pentru creșterea colesterolului din sânge, principalul vinovat este grăsimea saturată, care se găsește, de asemenea, în alimentele pe care le consumăm. Așadar, ar trebui să limităm alimentele bogate în colesterol sau grăsimi saturate. Alimentele bogate în grăsimi saturate includ untul, grăsimea din carnea roșie și produsele lactate, cum ar fi untul, smântana, branza. Colesterolul călătorește către celule prin fluxul sanguin în purtători speciali numiți lipoproteine.
Două dintre cele mai importante lipoproteine sunt lipoproteinele cu densitate mică (LDL) și lipoproteinele cu densitate mare (HDL). Medicii analizează modul în care LDL și HDL se raportează între ele și la colesterolul total. Particulele LDL transportă colesterolul către celulele dumneavoastră. Colesterolul LDL este adesea numit „colesterolul rău”, deoarece nivelurile ridicate ale acestuia duc la apariția bolilor de inimă. Prea mult LDL în sânge determină formarea plăciilor de aterom pe pereții arterelor, ceea ce declanșează un proces de boală numit ateroscleroză. Atunci când plăcile de aterom se acumulează la nivelul arterelor coronare care alimentează inima cu sânge, prezentați un risc mai mare de a suferi un atac de cord. Particulele HDL transportă colesterolul din celulele dumneavoastră înapoi la ficat, unde poate fi eliminat din organism. HDL este cunoscut sub numele de „colesterol bun”, deoarece un nivel ridicat al acestuia scade riscul de boli cardiovasculare.
Trigliceridele sunt grăsimi care furnizează energie pentru mușchi. La fel ca și colesterolul, acestea sunt transportate către celulele corpului prin intermediul lipoproteinelor din sânge. Dacă mâncați alimente cu multe grăsimi saturate sau carbohidrați, veți crește nivelul trigliceridelor. Pe măsură ce nivelul trigliceridelor crește, nivelul HDL scade, ceea ce explică motivul pentru care persoanele cu trigliceride ridicate au un risc crescut de boli de inimă. Deși trigliceridele servesc drept sursă de energie pentru organism, nivelurile foarte ridicate pot duce și la pancreatită sau diabet zaharat.
Coronarografia este metoda pe care medicii o folosesc pentru a diagnostica și trata boala vaselor inimii (arterele coronare). Metoda presupune introducerea unui tubuleț lung și subțire (numit cateter) printr-o arteră de la mână (antebraț) sau picior (rădăcina coapsei) până la inimă. Aici se injectează o substanță (substanța de contrast) care colorează vasele inimii. În felul acesta, se poate vedea dacă arterele coronare sunt îngustate. Totodată, în timpul procedurii, dacă acestea sunt sever îngustate, ele se pot trata prin dilatare urmată de montarea unei mici proteze, numită stent. Ceea ce este util să se cunoască, este ca această investigație se face cu pacientul treaz, cu anestezie locală la nivelul zonei de puncție, și că plimbarea cateterelor prin artere nu doare, pentru că vasele de sânge nu au senzori pentru durere.
Studiul electrofiziologic este metoda pe care medicii o folosesc pentru a evalua aritmiile cardiace. Metoda presupune introducerea unui tubuleț lung și subțire (numit cateter) printr-o arteră sau venă de la picior (rădăcina coapsei) până la nivelul inimii. Aici se trimit impulsuri electrice prin cateter pentru a studia bătăile anormale ale inimii. După ce se efectuează studiul electrofiziologic, cel mai adesea, se tratează și aritmia prin cauterizarea zonei care o provoacă. Acest tratament se numește ablație.