Ce proteză valvulară este cea mai potrivită pentru mine?

Răspunsul la această întrebare ar trebui să vină după o discuție cu echipa dumneavoastră medicală.
La această discuție este bine să aveți niște idei despre tipurile de proteze și ce beneficii, respectiv
riscuri, implică un anumit tip de valvă.
Nevoia de proteză valvulară vine ca urmare a necesității înlocuirii valvelor proprii care sunt disfuncționale. Scopul acestora este de a funcționa ca o valvă nativă dar cu efecte secundare minime.
Sunt două mari categorii de proteze valvulare: valve biologice și mecanice. Există două diferențe majore între cele doua tipuri de proteze, necesitatea tratamentului anticoagulant permanent – cel de tipul Sintrom-ului/Trombostop-ului, care necesită dozare de INR cel puțin o data pe luna, lucru care este destul de invalidant- și vârsta la care se pot pune, dat fiind faptul că cele biologice, degenerează (se strică) mai repede. La pacienții cu vârsta cuprinsă între 60 și 65 de ani care ar trebui să primească o proteză aortică și cei cu vârsta cuprinsă între 65 și 70 de ani în cazul protezei mitrale, ambele tipuri de valve sunt acceptabile, iar alegerea necesită o analiză atentă a altor factori decât vârsta.

Factorii care pledează pentru o proteză mecanică

– Vârsta mai mică de 40 de ani;
– Pacientul cere are nevoie de hemodializă, pentru că aceasta accelerează degenerarea valvelor biologice;
– Pacienții care suferă de paratiroidism;
– Pacienții care necesită tratament anticoagulant de tip Sintrom/Trombostop pentru o altă patologie (proteză mecanică montată la nivelul altei valve, probleme de coagulare care necesită tratament cronic doar cu acest tip de tratament anticoagulant).

Factorii care sunt în favoarea unei proteze biologice

– Risc crescut de sângerare din cauza unor boli pe care pacientul le are deja;
– Imposibilitatea efectuării analizelor de monitorizare a coagularii din diverse cauze (pacientul locuiește în zone greu accesibile, greu deplasabil, are dificultăți de înțelegere);
– Pacientul are un de stil de viață sau o activitate profesională care îl expune la traumatisme;
– Speranța de viață a pacientului este mai mica de 10 ani, din cauza unor boli asociate sau a
altor factori.

Protezare chirurgicală sau protezare intervențională

Cea mai frecventă patologie valvulară care necesită protezare, este stenoza aortică. Pentru acest tip
de valvulopatie există cele mai multe tipuri de proteze, motiv pentru care, voi dezvolta acest subiect
in jurul protezelor pentru valva aortică.
După modul în care se montează, protezarea este chirurgicală (prin deschiderea toracelui și folosirea
circulatiei extracorporeale) sau percutană – TAVI (se montează de cele mai multe ori pe calea vaselor
de sânge, fară deschiderea toracelui).
Limita de vârstă pentru care se optează intre protezare chirurgicală și cea percutană, conform
ghidurilor de practică medicale valabile la momentul actual, este de 75 de ani.

Cele mai noi tipuri de proteze

Dezvoltarea continuă a tehnologiei, a facut ca ambele tipuri de proteze care se montează chirurgical
să prezinte generații din ce in ce mai prietenoase pentru pacienți.

Astfel, in cazul valvelor mecanice, in ultimii ani au aparut proteze ce necesită o valoare a anticoagulării mai redusă, ceea ce pentru pacienții tineri, activi, dar și pentru cei mai puțin tineri, este un beneficiu important, fiind mai puțin expuși la complicațiile administrarii terapiei anticoagulante (vanătăi, sângerări). În ceea ce privește protezele biologice, acestea s-au dezvoltat pe mai multe planuri. În primul rănd le-a crescut durabilitatea, protezele biologice de ultimă generație sunt tratate cu diverse substanțe, care le fac mai rezistente în timp, cel puțin la testarea in vitro (în laborator), aspect susținut si de evoluția pacienților – există rezultate foarte bune ale studiilor efectuate la bolnavi care au beneficiat de o astfel de valvă la 5 ani de la protezare.

De asemenea, aceste valve de generație nouă au fost realizate anticipând si eventualele complicații.
Există proteze facute special pentru a permite o viitoare protezare percutană (TAVI) procedeul
numit „valve-in-valve” (acestea prezintă un design la care inelul se poate mări, astfel încat să se
poată monta o noua valvă de dimensiuni similare). Un alt tip de proteză a aparut din necesitatea de
a scurta timpul de circulație extracorporeală la pacienții severi și astfel au aparut protezele care se
fixează doar în 3 puncte, acestea fiind valvele de tip „sutureless”. Această scădere a timpului nu
vine numai cu beneficii, vine și cu riscul unei fixari mai puțin etanșe, ceea ce determină apariția unor
scurgeri de sânge pe lânga proteză (leak-uri paraprotetice), de care depinde prognosticul pacientului
pe termen scurt și lung. Așa că, astfel de proteze sunt indicate, în principiu, la cei la care fiecare
minut de circulație extracorporeală contează.
Marele avantaj al unora din protezele biologice (unele au un inel ce nu se poate fractura sau sunt de
dimensiuni prea mici) rezidă din faptul că, în cazul în care este necesară o reintervenție, aceasta se
poate face intervențional, fară a mai trece prin riscurile unei intervenții chirurgicale, lucru care este
imposibil in cazul protezelor mecanice.
Protezarea percutană, TAVI, a trecut proba timpului, astazi fiind peste 20 de ani de la montarea
primei valve de către Alain Cribier. Dacă inițial acest tip de procedură era indicat pacienților foarte
severi, în zilele noastre, ea este indicată inclusiv celor care prezintă un risc mediu, cu beneficiu
dovedit de numeroase studii. Singurul dezavantaj al acestei valve in momentul de față, este cel al
unei valve biologice, și anume, că degenerează mai repede în timp, motiv pentru care, nu este
indicată la pacienții tineri.

Concluzii

Tehnicile și știința evoluează mai rapid decât noi ne închipuim. Astfel, la momentul actual, sunt în
curs de dezvoltare concepte de proteză valvulară cardiacă obținută prin inginerie tisulară. Ramâne de văzut ce ne oferă viitorul.
Fiecare pacient reprezintă un caz distinct. De aceea, cea mai bună alegere se face împreună cu pacientul, în urma unei atente analize asupra celor mai potrivite răspunsuri, atât bazându-ne pe lucrurile demonstrate, cât și anticipând situațiile viitoare, cunoscând toate riscurile și beneficiile, după o atentă analiză a echipei medicale.

Nu uitați!
Medicii sunt doar niște actori pe scena vieții!
REGIZORUL este SUS și ne îndrumă pe toți!

Citiți mai departe:
Ce trebuie să știe un pacient care urmează să se opereze pe inimă?