Ce trebuie să știe un pacient care urmează să aibă o operație la inimă?
Necesitatea unei intervenții chirurgicale la nivelul cordului, pentru marea majoritate a pacienților, vine ca un trăsnet. De cele mai multe ori, bolnavul și familia sa intră în panică și încep să caute răspunsurile la întrebările lor la cunoștințele care au trecut printr-o astfel de procedură sau pe internet. Pentru un bolnav, indicația chirurgicală se pune atunci când, conform ghidurilor medicale recunoscute pe plan global, în baza unor studii aprofundate și pe termen lung, beneficiile depășesc cu mult riscurile. Riscul intervențiilor chirurgicale a scăzut foarte mult odata cu evoluția tehnologiei și a numarului tot mai mare de proceduri efectuate. Astfel, riscul de mortalitate la o intervenție chirurgicală în sfera cardiovasculară nu depășește adesea procentul de 3%. Un risc calculat de peste 8% este considerat mare, iar acest lucru înseamnă că starea pacientului este foarte severă. În cazul acestor pacienți, poate că ar trebui să ne gândim la metode alternative de tratament, mai puțin invazive (acestea sunt, de obicei, intervenționale), cu beneficii poate parțiale, dar cu o probabilitate mai mare de supraviețuire.Operațiile pe inimă nu se fac preventiv!
Acestea se fac, de cele mai multe ori, când cel puțin una dintre patologiile cardiace este severă, altfel, operația îi poate face pacientului mai mult rău decât bine. Spre exemplu, dacă se montează un by-pass pe o artera coronară ce nu are o stenozată importantă, există o probabilitate mare ca acel by-pass să se închidă. Aceasta deoarece presiunea cu care vine sângele prin by-pass nu o depășește pe cea a sângelui din artera proprie și, în consecință, stagnează în by-pass, unde se coagulează, înfundându-l. Și ce obținem în acest caz? Un by-pass înfundat, fară rezolvarea problemei, cu expunerea la riscurile chirurgicale (care nu sunt mici) și cu distrugerea materialului propriu, care este extrem de prețios. Există situații în care putem să nu așteptăm ca boala să devină severă, dar trebuie să fie cel puțin moderată și acesta este cazul pacienților la care valvele se pot repara. Pentru ca acest lucru sa devină o indicație operatorie, intervenția trebuie realizeată în centre în care aceasta se face foarte frecvent, de către chirurgi experimentați, cu rată de reușită foarte mare pentru această procedură. Acesta este cazul pacienților cu prolaps de valva mitrală, care pot beneficia de repararea acesteia – plastia de valvă mitrală.Riscul operator nu este zero!
Acesta se calculează în funcție de mai mulți factori:- tipul de intervenție (cu cât intervenția este mai complexă, cu atât riscul operator este mai mare),
- gradul de urgență (cu cât acesta este mai mare, înseamnă că patologia este mai severă, iar pacientul intră în operație mai puțin pregătit și, în consecință, riscul este mai mare),
- de cât este de “obosit” cordul,
- vârsta pacientului,
- bolile asociate (diabet, și mai ales dacă este dependent de insulină, boală cronică de rinichi, boală pulmonară, boală de ficat sau boli semnificative ale altor artere decât cele care irigă inima, etc.),
- caracterul activ sau mai puțin activ al pacientului (un pacient care este activ, are un risc mai mic decât un pacient care se mobilizează doar în jurul casei sau mai puțin),
- contează și dacă bolnavul a mai trecut printr-o operație pe cord, deoarece intervenția este mai dificilă, în acest caz.
Pregătirea pentru operație se face din timp, considerând multe aspecte
Un pacient care nu necesită o operație de urgență, trebuie să fie înainte de intervenție în cea mai bună formă posibilă, din punct de vedere medical. Cu cât este mai bine pregătit, cu atât se reface mai repede și necesită o perioada mai scurtă de spitalizare, atât în terapie intensivă, cât și pe secție. O pregătire bună poate face diferența între viață și moarte! Trebuie eliminate toate focarele infecțioase, pentru ca in timpul interventiei, când activitatea inimii este preluată de mecanismul complex numit pompă de circulație extracorporeală (CEC), bacteriile care, în condiții normale “dorm” în organismul nostru, sunt “trezite și plimbate“ prin tot corpul, favorizând apariția infecțiilor, mai ales la nivelul corpurilor străine, care adesea sunt montate în timpul operațiilor (proteze valvulare – biologice sau metalice, inele protetice, tuburi protetice, etc.). În timpul circulației extracorporeale, toate organele au un oarecare nivel de suferință. Din cauza aceasta, dacă pacientul are o patologie cronică (știută sau neștiută) la nivelul oricărui organ, ea se poate demasca sau decompensa după o intervenție complexă, așa cum este cea de la nivelul inimii. De asemenea, în cazul pacienților diabetici, dacă boala este decompensată (hemoglobina glicozilată mare), ne putem aștepta la o vindecare mai anevoiasă și un risc mai mare de infecții. Un alt lucru important de știut pentru pacientul care urmează să se opereze, este că o mobilizare rapidă, încă de pe secție – unde este ajutat de kinetoterapeuți, vine și cu o recuperare mai rapidă asociată cu încredere și stare de bine. Ceea ce mai trebuie să înțelegem, este că, în urma operației, nu obținem o inimă nouă, ci o inimă reparată.Operațiile se fac pentru creșterea calității vieții și a speranței de viață.
Bolile evoluează în continuare și trebuie să continuăm să ținem sub control factorii de risc, iar țintele terapeutice sunt mai drastice, având în vedere severitatea lor. Desigur, sunt multe lucruri de adăugat, însă unul pe care vreau să-l menționez, și care cred că este foarte important, este că pacientul trebuie să își aleagă o echipă medicală în care să aibe încredere, pentru a trece cât mai ușor peste această încercare. Nu uitați! Medicii sunt doar niște actori pe scena vieții! REGIZORUL este SUS și ne îndrumă pe toți!Pregătirea pacientului pentru operația pe inimăDr. Cristina Căldăraru „Viața medicală”
